Pauză de gânduri

2. August 31, 2011

Filed under: Graphème — elenabejinariu @ 9:05 am

Cerul era mai întunecat decât lăsa să se vadă din spatele perdelelor roșii, satinate, care curgeau din tavan până în dușumea ca un șiroi de sânge din capul unui necunoscut omorât cu o secure. Lunii nici nu-i păsa că lumea nu o mai vede, doar un fluture alb se izbea cu disperare în fâșia de lumină, care se cernea prin geam, făcută de o lampă primită cadou la nu știu care onomastică.

Ce e mai ciudat, e faptul că niciodată nu mi-au plăcut rațele, sunt diforme, crăcănate și mai scot și cuvinte ciudate, sigur au o limbă tare charaghioasă!

Dar rața asta era diferită, era de un albastru închis și stins, unde ai văzut tu o rață albastu-stins? Avea și cravată verde, chiar și o pălărie portocalie, așezată șic pe o parte. De la ciocul raței până la abajur, o mare pânză de păianjen cuprindea orice mână doritoare de lumină, -asta era neglijența stăpânei, ori mai simplu lenea!- .

Tricoul alb îi fugea de pe sânii  moi și albi, doar seara se simțea în largul ei. Ziua o vedeau cu un tricou până-n gât, iar soarele-i ardea fața și mâinile, niciodată sânii. Ș-apoi el o iubea oricum, erau sânii lui, așa mici, sensibili, avea acces nelimitat la ei, și ei se trezeau la cel mic suflu.

-Nu vrei să-i pupi?

-Parcă scriai, nu? N-ai aprins lampa pentru asta? Vrei o bătaie!? și duse mâna la ochi vădit enervat de lumină, dar cu o frântură de zâmbet în colțul gurii.

-Nu, voiam să scriu ceva, dar aproape că am terminat. Ies să mă plimb, seara asta e frumoasă.

-Cum vrei. îî spuse în timp ce se aplecă și-i pupă sânii cu buzele țuguiate ca ale unui creștin ce pupă icoanele din Biserică.

Bogdan nu e fericit cu mine, când a fost ultima oară fericit? Ahh da! Când și-a luat căcatul ală de … , mdah, atunci se purta ca un copil, fericit cu jucăria lui. Poate e doar un copil, poate așa sunt și eu.  Își încălță tenișii absentă la ce-i spunea el, din hol îi trimise doi pupici și-a trântit ușa după ea.

Holul primului etaj nu-i mai număra pașii, ori ea pășea pe vârfuri cu respirația ruptă, ca acel pășit să nu se mai audă. În fond ăsta era felul ei de a-și anunța vecinii că trece pe acolo, asta pe lângă trântitul ușii și al cratițelor în bucătărie,metodă de răzbunare pe vecinul  creț de la 14, nu i-au plăcut niciodată creții, deși, cândva, părul ei se chinuia să stea creț, contrar voinței sale.

-Îmi plac serile întunecate, când nici luna, nici Luceafărul nu sunt pe cer. Dacă aș fi la Polul Nord, m-aș simți atât de bine, stăpână peste noapte, peste lume, peste liniște, vânt, greieri, flori, păsări, peste Pământ.

Vântul îi strângea fața ca o pungă de plastic, întunericul o absorbea și întreaga ei ființă se lăsa purtată într-un joc în care exista doar urmăritul, prada. Ea era prada, întunericul avea să câștige și ea o știa, doar că nu-i era încă frică, era o seară frumoasă și era doar ea și întunericul. Aaa, mai era și Bogdan, dar el știa că se întoarce repede, și ea îl are mereu în minte, mai mult gol, dar îl are.

-Auzi, de ce n-ai altă culoare? De ce nu ești alb, sau albastru clistalin, sau incolor ca apa? Trebuie să fii tu întunecat, negru-albăstrat.

Se opri, de undeva, de la câțiva pași se auzi un buf înnăbușit, de parcă două corpuri s-ar fi lovit unul de celălalt. Nu mai era singură, întunericul își adusese întăriri, care aveau să o scoată din joc. Nu putea să joace astfel, căuta o lumină, ca fluturele acela ce se izbea în geam. Ochiii îi alergau înainte, dar nici măcar un licurici, corpul îi devenise inert și fără speranță. Încercă să facă doi pași, dar picioarele îi erau ca rupte de la genunchi, căzu și începuse să alerge în patru labe, alerga fără să știe unde și fără viteză, simțea că trebuie să se ridice, că altfel o să piardă, dar de fiecare dată când se ridica și făcea un pas, ajungea din nou târâș, așa că se  împingea, cu mâinile, tot mai tare în pământul aspru și plin de pietre ciobite. Găndea că o să-i dea forță, să fugă mai repede, mai mult încetinea, iar din urmă, ca o bandă de lupi o simțeau și o urmăreau vânătorii întunericului.

Să o strig pe mama, ea vine să ma ia de aici, și scap! M – – -!!!!!!!!!!!!!!!!!  De ce nu mă aud? De ce nu zic nimic? De ce nu strig? Trebuie să se audă! MAMA!!! MAMA!!! MAMĂ!!!!! vino aici, nu vezi că mă vânează! vino și mă ia, mamă!!!!  Dar buzelei se mișcau goale, sunetele nu ieșeau, iar ei se apropiau tot mai mult.

Era în centrul unui drum mare, și se ruga să vină să o ia când nu a mai văzut nimic. A întors o dată capul, i-a simțit, ochii nu o mai ajutau, era prea întuneric, a dat să mai fugă, dar, parcă a înțepenit acolo, mâinile îi zăceau înainte grele ca două lemne ude, iar picioarele de sub ea, îi zvâcneau căutând să scape. Erau tot mai aproape și din ce în ce mai mulți, neputința de a stiga o făcea tot mai slabă în fața lor, ar fi voit să le spună: ”nu vreți o lașă, o leneșă și o mortăciune care nu-i în stare de nimic, nici măcar să țipe!” dar gura-i era încleștată ca lațul de la piciorul unui câine, care cu cât se chinuie mai mult să scape, cu atât se mutilează mai tare.

Fața i-a devenit albă ca piatra de mormânt, aceea din cimitirul nou, iar ochii verzi căutau fața lor, ca o răzbunare, să nu le uite chipul în mormânt, să se întoarcă și să-i pedepsească. Uitase că nu mai vede, și nici  un chip, nici o formă sau vreo umbră nu-i apărea, deși îi simțea, simțea cum îi miros carnea, cum așteptă să-i guste sângele… . Și era așa întuneric, prea mult întuneric, și nici luna, nici o stea, nici licurici să o ajute să scape.

Lacrimile, le simțea cum îi ardeau fața, iar sânii se umflaseră sub roiul de plânsele, râdeau de ea, dansând un ultim ritual de vânătoare. În genunchi, cu mâinile sub piept, încerca să moară înaintea lor, Bogdan era așa de departe, că nici dacă ar fi strigat n-o auzea. Cuibărită în întuneric aștepta să moară plângând, când un sărut sfânt pe sâni…

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s