Pauză de gânduri

Scrisoare pe stil vechi January 7, 2012

Filed under: Jour' na! — elenabejinariu @ 8:21 am
  •  Noi suntem copii cuminti!

Ma gandeam sa spun ca urasc Craciunul, dar mi-am dat seama ca nu mai e la moda sa fii contra sarbatorilor, lumea nu te mai ia in seama.  Asa ca m-am hotarat, anul acesta, sa iubesc Craciunul mai mult decat ma iubesc pe mine, pe mama si pe tata, sau pe Pusha, desi nu stiu ce cauta ea aici, dar, ma rog. Si ca sa le arat prietenilor mei cat de mult iubesc eu Craciunul, m-am apucat sa le fac curat prin casa, sa le invat copiii colinde, necenzurate, sa invart la sarmale, si sa le gust vinul. In cele din urma nu a fost vina mea in totalitate ca i-am lasat fara vin de Sarbatori, doar stiau si ei ca atunci cand ma apuc de ceva nu ma las pana nu termin.

 

Ceva mai greu mi-a fost cu scrisoarea pentru Mos Craciun, dar m-am descurcat si cu asta. Nu stiu daca Costachel va primi ceva din ce i-a scris Mosului, dar eu sigur m-am racorit. Cum altfel, daca de 24 de ani, mai putin primul, cand eram prea mic ca sa stiu daca a venit la mine sau nu, ma tot sare in fiecare an! Ce imi spunea mama: “Pentru ca nu ai fost cuminte, de asta n-a venit!” cand eu stiu ca nu-i asa.  Bogdan, vecinul de la doi, a fost cuminte daca i-a spart capul domnului Ionescu? Si tot a primit o masina de politie rosie cu telecomanda, care zbarnaia pe tot palierul. Bine ca i-am mai taiat eu din aere, cand i-am facut vant pe scari si de atunci nu s-a mai laudat cu ce i-a adus Mosul. Iar eu, eu am fost un picut rau, sa fim sinceri, cine i-ar mai pune nasul in lopatele lui Vlad dupa ce i-l rupe? Nimeni, numai eu am facut asta, si atunci nu s-a aflat nimic pentru ca i-am spus: “Vlade, daca-i spui lui Mos Craciun iti rup si o mana si ti-o indrept in lopatele, asa cum am vazut la tata!”

 

Ce fumos e Craciunul! Iubesc la nebunie Craciunul, si colindatorii, si caprele, si Steaua, pe toate le iubesc! Imi amintesc ca din primii bani facuti cu colinda mi-am cumparat un pachet de tigari Carpati si o cutie de pocnitori cu un cap de mort pe ele. Ce m-am mai distrat, am speriat-o asa de tare pe tanti Aglaia, de la patru, ca a stat mama o zi intreaga la ea sa vada daca nu moare de inima.

 

Totusi, anul acesta as vrea ca Mosul sa nu mai fie hapsan si sa-mi aduca macar niste zapada, daca nu iarba… verde!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s