Pauză de gânduri

Primul, praf și pulbere February 10, 2012

Filed under: Graphème — elenabejinariu @ 2:05 pm

În fața întinderii albe, nici penița nu mai scria. Au căutat oamenii să scrie cu picioarele, au crezut că așa o să fie mai lizibil. Au trântit uși și au strigat la pereți, nici vântul nu-i asculta. Au mers pe albul maculat de gânduri înfiorătoare, s-au luat la trântă cu ele, dar gândurile au alunecat pe ghețuș. Se vedeau biruitori și râdeau ca vai de ei, nu știau că avea să se întoarcă… viscolul.

Dimineața aerul nu mai era, soarele se simțea de undeva de sus. De văzut, cine să-l vadă? Ca o gheară de omăt frigul îi strângea în perne.

-Nici stugul pe iaz nu s-o fi mișcând pe vremea asta, ori s-a frânt ca o aripă de vânt înghețată. De unde foc?

-Auzi? În salcie se-ndoaie cucuveaua cântând, o fi luat pe cineva. O fi focul, ori… .

De aproape cântecul râzbea prin sloiuri și zăpadă, se izbea de tocul ușii și dădea ocol casei, la fiecare bătaie de inimă.

Un fior stătut în colțul negurei de creier se trezi și-și scuipă cel dintâi năduf: ”Nu fi prost, o să fii tu primul, asta dacă nu te hotărăști” și omul beli ochii ca la o stihie.  Mai vorbea singur câteodată, dar nu credea că e altul, și acuma se trezea cu un război de apoi aprins în creștet. Trase mai bine șuba pe el și se băgă cu spatele-ntrânsa.

Eu zic să ieșim, mai târziu nu o să mai avem vreme, te duci tu primuˈ? Daˈ lasă că mă duc eu, pe urmă zici că te pun pe tine… ehh.

Cămășoaia lungă până-n podea era crestată de două firicele groase de brumă, pulpa piciorului nu-i dădea voie să coboare, tremura vânătă și rece. Cu o mână dibui cojocul și-l trase în spate așa cum trage soarele luna după el. Șalvarii erau încremeniți în gheață de trei degete, îi lăsă, mai bine cu șosetele de lână. ”Pentru ce te lași, de ce să fii tu prima? Uite-l acolo, stă și te așteaptă, e prea puțin pentru amândoi, și tu poți să o mai duci, el cu cobăiala, nu! Nu te du, lasă-l pe el” tresări deodată ca friptă cu fierul înroșit drept în moalele capului, ea nu era așa, ea nu ar fi spus așa ceva, cine-o fi pedepsind-o?

Păși spășită, cu sânii grei apăsând pe piept sub cingătoarea cojocului, clătinându-se sub ger și făcându-și cruce cu limba. Tocul era întreg, numai vântul șuiera a pagubă și nici cucuveaua nu se mai auzea. A pus mâna pe clanța de fier și degetele i s-au lipit de ea, când și le-a tras grăbită, ceva cald o făcea să zâmbească, a găsit căldura, mai era o șansă. S-a lipit și cu cealaltă palmă și a împins cu toată forța, și un firicel de aer a răzbătut până în plămânii bărbatului. Ce a fost mai greu a trecut.

Cu mâinile mânjite de sânge a început să dea zăpada din calea ei, căldura o făcea mai puternică, obrajii prindeau roșeață și genunchii făceau să scrâșnâie sub ei. Îl simțea în piept, nu era departe, trebuia doar să nu obosească. ”Ți-a ajuns, cheamă-l pe el, tu ai făcut jumătate din drum, e rândul lui, lasă-l pe cobăit, să facă și el”

Hei, daˈnu vii și tu? Numai eu, pune mâna și tu, haida-de o fi bine sub șubă!

Se sculă și-i luă șalvarii, se agăță de masă, se duse în spatele ei și văzu că nu aveau să reușească. Se izbi o dată mai tare în ușă și zăpada de sus le veni în cap. Au început să țipe să se audă, să nu moară unul înaintea celuilalt, și stigau când unul când altul. Dar au ieșit la suprafață, unde nici soarele, nici cucuveaua, nici vântul nu avea ce să le mai facă.

 

-Zic să scriem, să le spunem ce s-o întâmplat. Vrei să fii tu primul, cât eu mă pregătesc!?

Bărbatul nu răspunse, puse mâna pâlnie la ochi și privea peste lacul înghețat. Prin zăpadă până la brâu femeia făcea drumuri încoace și-n-colo, trecând peste crengi de copaci și hornul casei.

Mâinile îi degeraseră, nici pic de sânge nu mai curgea, iar cojocul și-l pierdu prin omăt.

-Gata fă! Ți-a ajuns, că n-or veni ca mâine. Dă să mă-ntorc și eu o dată.

Și omul refăcu drumul făcut de femeie. Parcă îi venea mai bine, soarele-i omora păgânul din cap și vântul îl trezea din răutate. La un moment dat pântecele-l încălzea, se gândi că e de la foame, puse mâna și văzu roșu. Și acuma eu ce fac? Uite cum mi-am copt-o singur, și ea a și fugit, pesemne că o fi simțit ceva. Ce fac mă belitule! Zi tu acuma!?

Beteagule, așteaptă și ai să vezi, nu te mai șmiocăi ca un copil fără dinți și fără mine. Așteaptă și am să-ți spun, ș-ai să simți ce treˈ să faci. Mai bine, hai de coboară!

Când a văzut că nu-i la locul lui pe masă, femeia își dădu seama, nu mai zăbovi și căută un ciot de lemn mai noduros lăsat de cu seară. Eu ți-am zis, tu îl apărai, vezi, vezi, cine a avut dreptate? Cine a făcut-o pe cuvioasa? Și pentru ce, pentru cine? Ți-a trecut căința babo?

Tu să taci să nu mă judeci tu pe mine, necinstit-o, ești o stricată, trebuia să nu te țin la mine, trebuia să te trimit de cum ai venit, dar am zis că nu faci nimic rău și te-am lăsat… . Și acum mă înjunghii pe la spate! Apoi nici eu n-oi fi cuviosă, na-ți să-ți sară ochii cobăitule, na!

Cu spatele îndoit, o sforțare nu fu deajuns să închidă pe veci războiul de apoi din creștetul bărbatului, cu ciotul de lemn noduros. Războiul abia începea, și lupta avea să se poarte ore întregi pe o zăpadă înroșită de nebunie și ger. Orice cădea în mână se transforma în monedă de război, nici farfuriile, nici furculițele, nici vătraiul, nici pernile, nici scaunul, ori masa, nici măcar tocul nu au rămas nespurcate de luptă.

Soarele a căzut în partea cealaltă a pământului, luna se sfia să apară deasupra locului pângărit. Lupta continua cu ultimele sforțări, niciunul nu voia să fie primul… Abia fără pic de minte au reușit să se apropie, zâmbeau biruitori, acum înțelegeau că nu trebuia să fie cineva primul, erau amândoi, nu trebuia să fie unul, întâiul!?

Cucuveaua a început iar să cânte, pe iazul înghețat zăpada ascundea leșurile de stug, se făcea totul curat și plin de strălucire. Mai sus, printre crengi de copaci și hornul casei, viscolul astupa locul unde  scria ”DEUS NU AICI”.

 

One Response to “Primul, praf și pulbere”

  1. Ai o capacitate descriptiva impresionanta…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s