Pauză de gânduri

Istoria copy/paste-ului June 19, 2012

Filed under: Cu sau Fără Rost — elenabejinariu @ 3:52 pm
Tags: ,

A fost o dată un om (sau o oamă) care s-a gândit că ar fi bine să scrie toate lucrurile banale, pe cele într-atât de uzate și de comune încât erau ca și cum nu erau. Și a luat acela, sau aceea, o grămadă de pământ, a umplut un ulcior cu apă și a frământat foaia pe care urma să se aștearnă platitudinile.

De frică să nu i-o ia cineva înainte, nu a așteptat prea mult ca să se usuce noroiul, așa că s-a pus și a scris, și a scris, și a scris până a simțit că toate mediocritățile lumii s-au transformat în niște hieroglife nămolite. Din cuvânt în cuvânt literele se rupeau și se lungeau deasupra humei umede. Le-a pus la soare și le-a păzit ca pe cloșca de diamant din vulcanul de aur.

A doua zi, omul (sau oama) s-a pus în mijlocul târgului și le-a arătat minunea celorlalți cetățeni. La început toți l-au hulit, cum să spui asemenea lucruri lipsite de originalitate! Autorul, cu mâinile pline de praf, și-a luat tăblițele și le-a spus răuvoitorilor că o să ajungă ei la el.

Nu trecuse zvonul că un om (sau o oamă) a scris toate lucrurile plate vorbite, auzite, gândite și/sau șușotite de lume, că foaia cortului a fost dată la o parte și un om cu tăblițe de piatră la subsiori îi spune că ar fi bine să fie o dublură. Și s-a pus pe sculptat, și a sculptat, și a sculptat până când toate vulgaritățile omenirii s-au bătut în piatră.

Era foarte fericit omul (sau oamă) că în sfârșit cineva îi cinstea munca. Însă celălalt s-a dus în cetate și le-a arătat Mai Marilor culegerea de texte venite din popor. Aceștia din urmă l-au felicitat și și-au pus pisarii să copie textul. La final fiecare s-a semnat cu numele său.

Al doilea om s-a supărat atât de tare că scribii l-au înșelat, încât i-a reclamat la Marele Înțelept al orașului. Tânărul și-a trecut degetele butucănoase prin smocul de barbă încâlcită și i-a mulțumit omului pentru binele făcut cetății. Oricum, acele idei erau atât de neoriginale încât nimeni nu le poate socoti artă, de aceea, să-și caute de treabă.

Așa că omul cu tăblițele de piatră a ieșit fericit de la Înțelept. Măcar nu i-a fost trasă țeapa lui, ci omului (sau oamei). Și chiar așa, își spunea sieși, toată lumea gândește aceleași lucruri, numai că nu le scrie. Apoi, dacă ar fi să le scrie fiecare… dar ce rost ar avea, nu mai bine le ia de a gata!?

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s