Pauză de gânduri

Cursurile suspendate şi Skrillex September 26, 2012

Mâine toate cursurile sunt suspendate, niciuna dintre facultăţile Universităţii din Liege nu-şi va deschide uşile amfiteatrelor nici pentru profesori, nici pentru studenţi, şi asta pentru că este Ziua Comunităţii Franceze. Mai mult, nici pe 1 şi 2 noiembrie nu se vor ţine cursurile deoarece este Ziua Tuturor Sfinţilor, cât despre 11 şi 12 februarie, voi fi deja acasă :X .

 

Şi asta mă face să mă gândesc la un studiu pe care l-am citit acum ceva timp în care se arăta că la o săptămână de lucru de 4 zile productivitatea creşte. Bine, asta nu se întâmpla în România, nu este vorba despre o alimentară, ci despre compania americană de software 37signals.  Da, dar aia muncesc în alea 32 de ore, nu se stau în cot în lopată şi nici cu mâinile în şolduri.

 

Revenind, în România nu ne mai trebuie şi alte zile libere, pentru că la noi toate sunt libere şi chiar dacă nu sunt, ele devin libere. Stă profesorul la curs cu 4 (asta e o minune) studenţi. Aici nu este posibil, nu pentru că e profesorul nasol şi pică dacă nu vii la curs, ci pentru că la curs înveţi pentru examen. Şi suportul de curs nu cuprinde toată materia dezbătută la clasă. De aceea vin câte 35-50 de studenţi la fiecare curs, pentru că altfel vor dubla anul.

 

Un alt lucru important este acela că de anul acesta dacă ajungi în anul al III-lea cu o singură restanţă din anul I sau II, dublezi şi mergi şi la restanţa din anul I/II. Dureros, dar cu foarte mulţi dubleori. Iar la examen mergi o singură dată, iar restanţele (căci ei nu vor măriri, ei vor să treacă) le dai în august-septembrie, nu în aceeaşi sesiune (ianuarie/iulie). Şi noi ne plângem că avem o mărire la o săptămână după examen (e raiul pe pământ)!

 

Un alt lucru la fel de important, nu este admis să nu citeşti bibliografia cursului, poţi să fii şi Papa Ioan Paul al II-lea, că tot trebuie să citeşti acele opere (nu cărţi, cărţi sunt alea de colorat, restul sunt opere gândite de autori). Până în această după-amiază erau 16 opere pe listă, au mai venit altele 6 şi mai sunt 2 cursuri la care nu le cunosc numărul.

 

Acum intrăm puţin prin bibliotecă. Nu trebuie să plăteşti nimic, niciun ban pentru permis (ai cardul de student şi cu el intri oriunde vrei). Ceea ce mi se pare cu mult mai normal decât în România este faptul că nu depinzi de bibliotecar/ă. Îţi cauţi cartea, iei cota, te duci la raft şi o cauţi, o iei, te duci să o înregistreze pe numele tău şi revii cu ea în o lună.  Şi nu, nu există limită în ceea ce priveşte numărul de cărţi.

 

Acum, din experienţa mea de două săptămâni în Liege.

 

Cum faceţi cunoştinţă cu cineva? Cultura salutului din România, nu impune, dar este bazată pe strânsul mâinii şi pupatul pe ambii obraji, ori una dintre cele două variante. Bun, acestea fiind ştiute urmează să mă prezint unor belgience. Dat fiind faptul că pupatul pe obraji ar fi fost mult prea intim, am preferat, la început, să întind mâna atunci când mă prezentam. Problema era că nu numai că nu primeam niciun răspuns, ci mai ales că nici măcar nu se uitau la mâna mea, ci doar la faţă. Mi-am dat seama că nu eram adecvată contextului, aşa că am renunţat la întinsul mâinii. Problema, însă, rămâne, căci pe cei pe care nu-i cunosc nu-i pot pupa, aşa că stau ca o stană de piatră şi le explic ce e cu mine (deşi este un sentiment foarte ciudat, mai ales că mie îmi place să gesticulez). Apoi, belgienii se sărută o singură dată pe obraz, în timp ce francezii de trei ori, iar spaniolii, ca noi, de două ori. Aşa că trebuie de fiecare dată să mă gândesc pe cine salut, ca să nu-i pup greşit. Şi există şi la ei acea solidaritate de grup, în sensul că dacă eşti alături de alţi belgieni şi vine un coleg, el îi va pupa pe toţi cei din grup, chiar şi pe cei pe care nu-i cunoaşte, dar pentru că grupul te-a acceptat, atunci şi el te acceptă, aşa că te pupă. Dacă te gândeşti tu să-i pupi pe cei dintr-un grup, nu o să meargă, căci eşti în continuare un străin.

 

 

 

Astăzi am avut un curs care se numeşte “Istoria muzicii” şi am început cu istoria muzicii rock. A fost extrem de interesant şi presimt că o să fie cursul pe care o să îl îndrăgesc, mai ales că fenomenul muzical este explicat şi analizat pentru fiecare epocă în parte. De asemenea, mă gândeam cât de binevenit ar fi şi la noi (la “Cuza”) un astfel de curs, am putea astfel înţelege ce a determinat dezvoltarea genului şi propagarea în masă a manelelor. Însă, din păcate generaţia mea nu mai poate schimba gustul muzical al românilor. Tot astăzi am aflat că adolescenţii de 14, 15 şi cel mult 16 ani schimbă gustul muzical pentru fiecare generaţie. Din fericire, îl pot influenţa pe fratele meu să o facă, pentru binele mental şi spiritual al urmaşilor noştri. De asemenea, am fost informaţi că primul curs universitar de istorie a rock-ului a fost predat la o universitate din Germania comunistă, deoarece comuniştii conştienţi fiind de puterea rock-ului de a mobiliza masele, l-au folosit ca o unealtă politică.

În fond, de ce ascultăm muzică?

De ce ne place Skrillex şi urâm muzica de cameră?

De ce suntem alţi oameni atunci când dansăm?

 

 

 

 

P.S.

Pentru că belgienii apreciază zilele libere, acestea sunt:

■les dimanches

■le jeudi 27 septembre 2012 (Fête de la Communauté française)

■les jeudi 1er et vendredi 2 novembre 2012 (jour et lendemain de la Toussaint)

■les lundi 11 et mardi 12 février 2013 (Lundi et Mardi gras), conformément à l’usage …

■le lundi 1er avril 2013 (Lundi de Pâques) ■le mercredi 1er mai 2013 (Fête du Travail)

■le jeudi 9 mai 2013 (jour de l’Ascension) ■le lundi 20 mai 2013 (Lundi de Pentecôte)
■le jeudi 15 août 2013 (Assomption).
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s