Pauză de gânduri

Trenul cu de toate March 17, 2013

Clișeul este că „omul sfințește locul”, în unele mireasma de tămâie este atât de puternică încât te-neacă dacă ești venetic. În altele, izul îți amintește de bătrânele de la sate care cumpără „de la ruși”. Mirosurile se atrag, prietenii au aceleași miros, la fel și barurile, mașinile, până și casele lor. Toate au o esență dominantă, chiar și trenurile. Fiecare tren are mirosul lui.

***SAMSUNG

În cel înspre București îți gâdilă nările parfumuri scumpe, creme cu uleiuri esențiale, ori rujuri cu efect de mărire. Tot ceea ce ai nevoie pentru a te integra în peisaj. În acceleratul Iași-București nu îți permiți să ai pantofii prăfuiți sau pete grunjuroase de noroi, e semn de provincialism.  Călătorii își cumpără ziarul, își așează frumos valizele și visează mai departe. Unii își înfundă fața în fular și plâng pe furiș ca pentru o despărțire nesfârșită. La Ploiești, dacă ai noroc, vezi ciutele pe câmp, căutând de mâncare. Timp de șapte ore cauți monștri în Câmpia Română, și-ți creezi scenarii despre cum ar fi să parcurgi această distanță în două ore.

 

S-au șmecherit și tăranii

Înspre Dorohoi berzele își plescăie ciocurile de pe malul mlaștinilor pline de stuf. Regionalul seamănă cu un cârnat umplut „cu de toate”. Împrăștie mirosuri de ceapă, usturoi, slănină, și ici, colo, ca din greșeală, ceva macră – și de vacă, si de cal-. Printre dealuri și liziere, ochiurile de apă înghețață se întind până în apropierea caselor. Pârlogile sunt inundate,SAMSUNG iar mușuroaiele par niște boabe uriașe de mac pe un tort de vanilie. Odorul dinspre veceul SAMSUNGcfr-ist ajunge până la jumătatea compartimentului. Cei ce vin dint-acolo se uită la pantofi să fi adus cu ei ceva. Din spatele geamului murdar și a perdelelor roșii de bumbac prăfuit două verișoare fac analiza sistemului de învățământ.

 

Fetele par a fi gemene, însă se „înțeapă” mult prea des pentru a fi surori. „Și, ce mai e pe la țară?” o întreabă cea care învață la Liceul „Al. I. Cuza” pe cealaltă, pe care mai târziu o va numi „tocilară”. Aceasta din urmă murmură sfioasă că ea „nu merge chiar așa de des acasă” și „oricum nimic nu se întâmplă, pentru că toată lumea stă pe Internet. S-au șmecherit și tăranii.” Până la Iacobenii Vechi, unde le așteaptă părinții cu căruța, „tocilara” și viitoarea studentă la Drept vorbesc despre profesorii lor care „au un nivel foarte bun de pregătire, dar nu au cu cine”.SAMSUNG

Prima dintre ele se pregătește pentru examenul de Bacalaureat cu câte șapte ore de matematică, zilnic, deoarece își va depune dosarul la Contabilitate. Viitoarea avocată nu iubește științele exacte, nici tocilară nu e, și, totuși, a terminat semestrul cu media 8.50. Cealaltă se apără că „nici eu nu sunt tocilară, dar dacă iau Bac-ul cu cel puțin 6, voi primi bursa oferită de guvernul danez.” Subiectul educație este epuizat de fata de la liceul „Cuza” care spune că „față de colegii noștri, care chiar au amintiri mișto din liceu, noi nu avem. Noi ne amintim numai că am învățat”. Ultimul pe lista inventariților este „vărul Marin care a făcut opt clase, și-a adus femeie acasă și de acum, cred că se apucă și de copii.”

 

La Dîngeni flutură steagul Uniunii Europene

SAMSUNG

Între o manea și „Tainted love” trenul încetinește, răgaz suficient pentru bruneta care citește „După 30 de ani de alcoolism” să-și actualizeze informațiile de pe Facebook prin telefon. Din când în când îi transmite celei de la celălalt capăt să intre să se uite la pozele „lui ăla, Chibos ăla. Dar vezi și câți ani are și ăla din Botoșani”.

La Dîngeni în gară stă arborat drapelul național și steagul Uniunii Europene. De peste gardul ce separă calea ferată de sat, o cireadă de vaci își adapă setea. Văcarul stă lângă gard, încremenit către trenul care pornește fără să-i schimbe cursul propriei vieți. Undeva mai departe un soț își lasă soția din mână și se apleacă către vecinul său și scoate un ”nțîț, nțîț, nțîț”.

Cu cât te apropii de finalul călătoriei, cu atât mai mult simți mirosuri iuți, pestilențiale. Lumea apucă a vorbi despre subvențile pe animale și pe pământ. În plus, discuțiile zootehnie sunt mai vii ca în orice alt loc din țară. „Eu nu știu de câte ori pe săptămână fac ei analiza la lapte!? Eu le dau la ale mele lucernă. Vacile care mănâncă lucernă au mai multă smântână. Și dacă vrei să le îngrași, le dai poție cu tărâță. Și primăvara trebuie să le faci numaidecât Ivomec.” În fața omului cu căciulă de miel brun, o femei la vreo 50 de ani îl aprobă cu hotărâre, și ea face la fel.

***

Trenul spre Costinești nu prinde viteza teoretică de 160 km/h, cablurile de cupru au fost furate. Vara, nu mai găsești locuri nici măcar în picioare, așa că majoritatea studenților tratează cu Nașul. Uneori se ajunge în situația să arăți de două ori „biletul la control”. O dată ce treci de Podul Anghel Saligny miroase a mare, a bere, și a soluții de bronzat. Trenul spre litoral este plin cu vise.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s