Pauză de gânduri

Trei ani… și continuă May 19, 2013

Era o toamnă frumoasă, cu rouă dimineața și cu un soare splendid în mijlocul zilei. Întrând în clădirea universității mă simțeam ca Iona în burta unui pește birocratic uriaș (asta aveam să aflu mai târziu). Mi-era teamă de necunoscut. Mi-am revenit după ce am văzut câteva fețe luminoase care zâmbeau autentic și necondiționat.

Deși pe drum le-am mai pierdut din vedere, deși altele le-au luat sporadic locul, știu că ele vor rămâne singurele cu care am colindat și voi mai bâjbâi prin camerele întunecate ale burții uriașe.

După trei ani de formare într-un stomac ce digeră greu, lumina ne strică pielea, ne arde ochii și tot ceea ce am adunat de prin mizerii. Burduhanul în care suntem gata să intrăm nu ne primește nicicum. Spune că nu am deprins nimic din ceea ce trebuia, și că am fugit ca netoții prin inutilitate.

După o triadă de ani în care obrajii ni s-au îngruzit și înnegrit, aflăm că totul a fost în van și că trebuie să intrăm în alt vintre, ca să ajungem de nerecunoscut.

Poate că viitorul pântece o să aibă mai multe aerisiri, ca să pătrundă razele de soare și să mai prind culoare.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s