Pauză de gânduri

Fără titlu July 9, 2013

Filed under: Graphème — elenabejinariu @ 1:17 pm
Tags: ,

Nici măcar un cuvînt nu ajungea să fie scris că era rupt, șters, ferfenițat, de parcă tot universul era concentrat în bulgărele acela de hîrtie. Nu era mulțumit de nimic. Copil mai posac ca el nu văzuse nimeni. Scria și mîzgîlea toată ziua. Părinții i-au pus pastile în apă și în mîncare, ziceau că o să-l calmeze. Nimic. În fiecare zi ura creștea în el ca o salcie lîngă apă. Au trecut vraci, doctori, vrăjitori, zîne și mirese cu gîndul să-l înbuneze. Nimeni nu reușea.

Într-o seară, cînd soarele se întorcea pe partea cealaltă și-și potrivea scufia, a scos un țipăt. Regele și regina au ajuns primii la el, apoi, toată plebea a înconjurat curioasă cetatea. Dintre cocoloașe se zărea o foaie albă, neatinsă, scrisă fără o ștersătură.

„Dragă mamă, drag tată,

Sînt foarte nemulțumit de munca mea. Cumplit de mîhnit de viața pe care o duc și oripilat de sentimentele contradictorii pe care le trăiesc. În capul meu ideile fug ca nălucile de propria lor umbră, nici bine nu se așează una într-un gînd că de îndată e alungată. Urăsc tot ce e vesel și ucid tot ce-i trist. Iluziile mele se afundă în mocirla lumii pe care nu am vrut-o. Am construit-o de pomană și m-am pomenit că nu mai pot să scap de ea.

Mamă, tată, eu nu mai sînt copil, cel pe care-l  vedeți și vă doriți să-l ocrotiți a murit în ziua primului cuvînt scris. Mi-am dat duhul pe rugul dăruirii. O să vi se pară aiureli și o să chemați alți vraci să mă vindece de nebunie. Poate aveți dreptate, căci niciun om nu s-ar încumeta să se ia la întrecere cu Dumnezeu. Eu am făcut-o și acum sînt blestemat cu lumea pe care v-o las. Vă dați seama cît de greu îi este Lui să vă poarte tuturor de grijă. Să știe cînd vă culcați și vă treziți, cu ce gînduri vă ridicați de la masă, ce ascundeți sub surîsul înșelător!? Vă închipuiți că Dumnezeu e nebun, altfel nu ar fi putut să vă suporte, vă lăsa, așa cum fac eu cu lumea mea. Să se descurce! He, de parcă al vostru nu v-a lăsat singuri? Știți cu toții că da. Și-a făcut bagajele, le-a încărcat pe un vapor și dus a fost. Mie îmi lipsește corabia. Am o mîță, o să mă poarte ea în spinare.

Dragă mamă, drag tată voi nu încăpeți în lumea mea. Așa că n-am să vă iau cu mine. Ce? Voi chiar credeați că o să mă despart pe veci de ea? Nu, oricît ar fi de rea și amăgitoare este a mea și sînt adînc prins în ea, ca un picior într-o capcană pentru urși. Și am să umblu în ea ca un orb ce nu-și vede albul ochilor.

Viața, dragii mei, viața e așa cum vreau eu. Așteptați doar să mi se facă poftă de ea. Și atunci o să vedeți.

Închei această pagină spunîndu-vă că vă iubesc.”

Își luă mîța și fără să mai spună nimic, plecă.

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s