Pauză de gânduri

Dragă tata March 12, 2014

Filed under: Graphème — elenabejinariu @ 5:42 pm
Tags: , ,

Dragă tata,

Astă seara am citit o poveste a unei fiice despre tatăl său şi mi-am dat seama că oricît de mult aş vrea să par dură nu o să îmi iasă niciodată. Şi e o parte vina ta. Căci tu mi-ai spus că nu trebuie să ascund ceea ce simt. Că oricît de mult aş fereca în închisoare-mi ceea ce nu trebuie să se ştie, totul o să apară-n lume prin colţul ferestrei.

Apoi m-ai educat prea egoistă iar uneori simţi şi tu furia egoului meu. Nu ar fi trebui să îmi spui “tu eşti o sfeclă perfectă şi nu trebuie să îţi rupi din rădăcini ca să placi lumii”. Ar fi fost indicat să îmi zici pe nume. Ar fi trebuit să mă strigi “sfeclă de zahăr” în zilele mele bune, în care rîsu-mi vă umplea casa, curtea şi întorcea capul vecinilor de la magazin.  La fel cum ar fi trebui să cerţi “sfecla roşie” care vă rănea cu ascuţişul limbii. Ori pur şi simplu “tu, sfeclă furajeră, opreşte-te!” cînd lăsam oamenii să se hrănească din fericirea mea.

Mi s-a spus că sunt o răsfăţată. O ştiam. Şi iarăşi voi sunteţi vinovaţii. Poate că nu ar fi trebuit să-mi daţi tot ceea ce voiam. Acum nu mă mulţumesc cu puţin şi nu accept niciun “Nu”. Oricum e mai uşor să spui “Da” în loc să refuzi.🙂 Ori greşesc!? Mereu m-ai lăsat să văd singură de ce nu e bine “aşa”, ci “altfel”. Nu mi-ai impus nimic. Chiar şi cînd am plecat neanunţată o săptămînă de acasă, şi te-am pus în “faţa faptului implinit”. Ţi-a trecut în seara întoarcerii mele, alături de berea aceea. Mamii nu i-a trecut atunci, nici măcar nu ştiu dacă i-a mai trecut…

Vă şi văd, mama în spatele tău citind şi spunîndu-ţi să nu dai în jos că nu vede bine – ţi-am zis că-i trebuie şi ei ochelari, dar nu ascultă niciodată… şi mai zice că-ţi semăn ţie aşa încăpăţînată… –. Sunt sigură că pînă la final o să bociţi amîndoi la fel cum faceţi cînd plec, deşi sunt la 250 de km de voi. La fel cum plîngi chiar şi cînd nu o iei pe mama cu tine atunci cînd mă duci la tren. La fel cum vă smiorcăiţi amîndoi cînd vă întoarceţi fără mine acasă.

Ştiu că urîţi momentul în care vă spun că vin peste o săptămînă şi, de fapt, trec două luni. Probabil de asta sunteţi atît de plîngăcioşi. Vă înecaţi lacrimile timp de 60 de zile, ca atunci cînd mă vedeţi să le puteţi vărsa pe ascuns.

Da, trebuia să-ţi scriu ţie, tată. Dar nu pot să vă deosebesc unul din spatele ceilulalt. Frumoasă familie suntem. Perfecţi ca nişte sfecle de zahăr.

Şi nu, nu am să vă spun cît de mult vă iubesc pentru că o să începeţi să plîngeţi.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s