Ruptă din bucăți de început
Carnea încă putredă începuse să miroase a mosc și a smirnă
Pe trupul-i aproape gol se zărea un:
”Spațiu de închiriat! Reduceri!”
Ștampile violet cu garanție pe viață
atârnau plictisite de sânul sterp
din care n-a supt nici măcar el
Cavalerul cu zâmbet grotesc o privea cu pofta ultimului benedian
din iadul nimicului înviat
apăsa pe o tastă,
la fiecare cinci secunde,
pielea.
benedinii erau un popor tare isteț,
până când o epidemie de timp leneș
le-a șters puterile de mici maeștri ai învierii.
Nimeni n-ar fi crezut că o să moară Împăratul
fără ca ei să-l vândă la suprapreț.
Din lumina argilei șterse de suflu
niciun împărat nu se vindea
benedinii nu mai aveau poftă de comerț
au găsit bene la un L distanță
doar că piciorul metric era mai scurt
așa că, din nimic au măsurat cu perdeaua de mireasă.
Nunțile s-au împărțit benedinește,
fiecare-și arunca imina în mormântului celui cu viață
imediat creștea o imagine cu frică neîndestulătoare
și benele cu benedinii își turnau plumb în ochi să vadă nimicul din moartea celui cu viață
o baltă de pești așteptau la picioarele cărnii și din ei
goliciunea hoitului se umplea de mesaje
texte și opere lungi cât nasul lui Pinochio
se umfla ca o cămilă-ntr-un ocean
și venele grele ale ochilor luau cu ele ultima parte din poporul benedin.
S-au sfârșit opere până ca acelei carcase descuamate
Să i se sugă sângele din vârful minții și ca benedinii să fiarbă din nou în
edenul damnaților de viață.
Pauză de gânduri 