Unul dintre mesajele scrise pentru Arctic Monkeys ar fi si cel din titlu.
Altele au fost: “call me when you’re high” + numarul fetei, “I wanna be yours”+”take us to the backstage”, chiar si un “here for a boobs job” 🙂
Foarte amuzanta a fost o tipa care nu avea mai mult de un metru si jumatate, dar s-a remarcat cu o foaie pe care scria:”Mrs. Turner” si sageata in jos. Inconjurata fiind de tipi inalti nu se vedea, iar sageata arata spre un tip cret. :))
Arctic Monkeys m-au cam dezamagit. Mai ales Alex, care pe mine nu m-a turn on deloc. Incercarea de a fi al doilea Elvis, poate, faptul ca era super high si ca l-a final a luat-o pe aratura si ceilalti dupa el… . Apoi, inafara faptului ca au intarziat, au plecat fara sa multumeasca -Turner fiind suparat ca a incurcat piesele-. Cu toate astea lumea a aplaudat si i-au mai chemat o data pe scena. Abia atunci au cantat “Are you mine”, cand eu ma indreptam spre Klub C, ca sa-i vad pe The Subs.
Revelatia zilei de ieri au fost cei de la The Strypes. Motiv pentru care am ramas, pana la concertul lui Paolo Nutini, in cortul de la The Barn.
In incercarea de a ajunge la Trixie Whitley mi-am pierdut locul din fata scenei din The Barn. Asa ca a trebuit sa stau la Sam Smith mai in spate, inconjurata de pusti de 15-16 ani, ca odata ca puhoiul pleaca eu sa ajung din nou in fata.
Per total Sam Smith nu mi-a displacut, iar atmosfera a fost destul de curata, adica zen. Pana cand toata suflarea din cort a inceput sa danseze ordonat la comanda cantaciosului (“manipulare, frate!” – mi-am zis, si m-am miscat in sens invers 😉 ).
The Naked and Famous au intarziat si au fost fluierati, drept pentru care au taxat si ei. Au parut destul de evazivi si cu durere in cot pentru aia micii din fata.
Iar Foster the People au fost pe ziua de ieri cei mai buni din cati am vazut.
Au cantat tot ce aveau cunoscut si o piesa de pe viitorul album. Am dansat atat de mult incat de 4 ori am transpirat si m-am uscat la loc pe durata concertului lor. Au aruncat apa in public, caci la un moment dat nu se mai putea respira, atat de mult CO2 era in cort.
Si-au dat sufletul pe scena si in final au aruncat betele de tobe, taburina si penele de chitara celor din primele randuri. Grozavi baietii astia si minunati. 🙂
Paolo Nutini… hmm…nu e chiar genul meu din toate zilele, dar a transmis oamenilor pacea si saliva sa :)) . Sorry, dar omul asta cand vorbeste probabil ca trebuie sa porti masca de sudor. Altfel, daca te loveste in ochi, al lui ai fost :)).
Si atat de multa saliva a fost, ca a dat Zeus ploaie, sa ne curete de ea. Si a plouat, stil belgian, pana cand au inceput Arctic Monkeys si pe toata durata concertului lor.
Cat despre The Subs, si-au inceput foarte metaforic concertul. Cu o plasa prinsa in fata scenei. Iar ei purtand cutii patrate pe cap. Au jucat putin pe tema vietii ca o capcana in care suntem cu totij prinsi si ca aia cap sec pot sa iasa doar cu ajutorul muzicii…lor (zic eu).
Au avut-o invitata pe S. Sue si apoi au cantat de ale lor. Destul de frumoase.
Daca nu m-ar fi durut atat de mult picioarele si spatele poate as mai fi stat la Major Lazer, dar lasa ca l-am auzit pe drum inspre camping. 😀
Pauză de gânduri 