Desăvârșit, ireproșabil, impecabil, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, perfect, minunat, superb, divin, și dacă mai aveți sinonime puteți completa. Așa a fost concertul băieților de la Robin and the Backstabbers. ❤
Două ore încheiate de acorduri ce m-au purtat prin toate vămile sufletului și ale emoțiilor. E o mare onoare că muzica lor ne-a umplut de fericire, de zâmbete și de speranța că „data viitoare” o să fie în 3 minute.
Dacă acum trei săptămâni spuneam despre prestația Omului cu șobolani că a fost cea mai bună din câte am văzut până în acel moment, acum, Robin and the Backstabbers stau deasupra tuturor, pentru mult timp de acum încolo. 🙂
În plus, am filmat piesa „Minciună mai mare nu am” de pe următorul album „Arhanghelsk”, dacă am înțeles eu bine. 🙂
Link-ul de pe Youtube e în titlu și câteva poze. 😛
Clujenii de la Grimus și-au lansat în Iași single-ul „Privește-mă”. Este drept că atât timp cât am fost plecată mi-au lipsit astfel de concerte. Însă m-am putut bucura aseară, din nou și live, de melodiile care mi-au umplut golul primei luni departe. 🙂
I-am căutat pe băieții de la Omul cu șobolani la concertul de sâmbătă. I-am găsit în mine, în versurile pe care le-am cântat, frumos, pe note, ca la o probă de interpretare muzicală. Dan a fost mult mai bun decât mine, nici nu se putea altfel, Nicolae și chitara sa au dictat playlistul, Radu și al său bas au luat o pauză de țigară, iar Mihnea a bătut ritmul.
Cel mai bun concert, din acest an, la care am fost până acum.
Până să-i înțelegi te uiți ca cioara în parc, mai ales că toate cuvintele englezești sunt atât de bine franțuzite, încât la a doua, sau a treia ascultare, cu textul în față, te prinzi ce spun. Dar, băieții ăștia cântă chiar bine, bine de tot (de asta o să vă pun 2 link-uri în descriere)!
Nu se spune degeaba că Liège-ul este cel mai vivant oraș din Belgia. Nu găsești seară, loc, muzică, petrecere care să nu-ți fie pe plac 😀 . Pe lângă Le Carré – cartierul plin de baruri și discoteci și pub-uri și crâșme și cafenele și (de aici puteți continua câmpul lexical), Le Coeur Historique du Liège e și ea plină de atracții distractive. 🙂
Pe 4 octombrie a avut loc Unifestival-ul, un eveniment organizat întro singură noapte cu peste 20 de trupe, cu muuuultă bere, gaufre, viande, frites și nelipsita ploaie, plus frig, undeva la 3-5 grade noaptea (aici intervenea alcoolul).
Să nu uităm minunatul transport public în comun! Cred că ne-au întrecut, până și de Sfânta Parascheva se bagă mai multe tramvaie pe șine, dar aici, au fost doar 2 autobuze! 2 autobuze pentru 3000 de studenți! Și când venea unul, în 3o de secunde, și nu glumesc, se transforma în conservă de fasole (astea-s mai multe ca sardinele :)) ). În plus, pentru că erau doar 2, veneau la fiecare 40 de minute, așa că dacă l-ai pierdut pe ăla de la 20:51, mai așteaptă 40 de minte. Mai grav la întoarcere, ultimul e la puțin după ora 23. Închipuiți-vă vreo 250 de inși aștepând autobuzul în stație. De data asta nu a trebuit să îmi fac loc să întru, pur și simplu am fost luată pe sus. Din păcate, un student care s-au întreținut mai mult cu Jupiler-ul a fost într-atât de bruscat încât pastele mâncate au ajuns pe podeaua autobuzului. Mirific!
Timp de 19 ani, în prima sâmbătă din luna octombrie stăzile din jurul Coteaux de la Citadelle (dați un ochi) sunt iluminate de candele și torțe. Aseară ploaia a făcut promenada mai puțin plăcută, dar a meritat!
Apoi a fost concertul!
RUNBABYRUN! e trupa care a cantat aseară la petrecerea ESN. Melodia asta o au pe net la download free 😀 ! Toboșarul și-a spart toba imediat ce a început prima melodie :)) asta s-a tradus cu încă 5 minute în ploaie și frig, dar după a fost mai mult decât bine :). Încât la final mi s-a părut că a fost prea puţin, deşi au cântat vreo 10 piese. Şi e ciudat că nimeni nu a cerut bis 😮 (păi frate, dacă îţi place, nu te manifeşti?)
Şi mai este o formaţie din Liège care-mi place: Kennedy’s Bridge. Pe ei i-am ascultat la Unifestival. Melodia lor de pe YT e asta!
SUEDIA este castigatoare, Loreen cu melodia “Euphoria” castiga editia “Eurovision 2012”!
Ma intreb oare nu aveau alti prezentatori cei de la Televiziunea Romana? Pe langa faptul ca-s imbracati de prin tomberoane, ca si la second gasesti haine mai ok, astia doi, Leonard si Geanina comenteaza in stilul caracteristic romanesc, mult, prost si idiot. Mai mult, sunt rautaciosi, lipsiti de tact si fac multe greseli. Apoi, e de asteptat ca Mandinga sa nu castige, motivele sunt cunoscute de toata lumea. Nu stiu de ce TVR isi facuse atat de multe sperante: trupa, vai de capul ei, vocea, vai de sunetul ei, prestatia, hai sa nu mai vorbim.
Astept o revolutie a Eurovisionului din Romania, poate nu-l mai organizeaza TVR si atunci o sa participe si trupe cu “cohones”!
Hey, daca ai ajuns aici inseamna ca stii cum se asculta The Amsterdams. In orice caz, nu e o greseala daca din greseala ai aterizat intre pozele lor de la concertul din ZONA. Pe 12 mai cei patru au cantat la Iasi. Andrei Hategan[vocals / guitar], Andrei Ungureanu [guitar], Augustin Nicolae [bass guitar, percussion] si Ovidiu Bejan [keyboards, back vocals] au fost energici, foarte simpatici si foarte buni. Asta nu pentru ca-i laud eu, ci pentru ca sunt laudati de peste 4.000 de fani de pe Facebook si alti aproape 500 de pe Twitter. Apoi, nu stiu ce parere aveti voi despre Wikipedia, insa Wikipedia are o parere foarte buna despre The Amsterdams, convingeti-va singuri http://ro.wikipedia.org/wiki/The_Amsterdams .
Mai trageti cu ochiul, dar mai ales cu urechea la ce canta ei http://www.myspace.com/theamsterdams si daca nu va convig, mergeti la un concert. Dupa o sa le faceti piedestal 😉
PS. Pentru ca sunt asa de buni, pe 6 iunie vor avea un concert in Suedia, la festivalul Make Musik, asta cu ocazia sarbatoririi zilei nationale a Suediei, invitati fiind de Institutul Cultural Roman din Stockholm ! 😛
PS2. Aceste imagini beneficiaza de protectia dreptului de autor, mai scurt copyright. Asta ca sa stiti 😛 🙂
Ocazia, a cincea oara cand baietii de la The MOOoD, concerteaza, din nou, in Club ZONA, sambata, 18 februarie, de la 22.30. Pentru indecisi.
“Vreau sa fiu ceea ce sunt, adica un rockstar!”
In aprilie 2006 se pun bazele proiectului de rock alternativ care se va numi The MOOoD. Componenta initiala a trupei ii avea pe Mircea Valah (chitara, backing vocals), Bogdan Spirea (tobe, backing vocals), Marius Moise (voce) si Virgil Chitu (chitara bas). Basistul a fost schimbat de doua ori, mai intai cu Horia Stere, iar acum la coarde se afla Mihai Marin. In iulie 2008 The MOOoD au aparut pentru prima oara intr-un festival intrenational, la B’Estfest, dupa care au cantat in deschiderea concertului sustinut de Lenny Kravitz in Bucuresti. Ianuarie 2009 ii aduce pe scena Eurosonic-ului din Olanda, urmeaza din nou B’Estfest-ul si festivalul Exit din Serbia, in care au concertat si Arctic Monkeys, The Madness, Prodigy, Korn si Mando Diao. Pe 14 aprilie 2011 trupa isi lanseaza albumul de debut “OOo”, timp in care piesa “Stay Right” se afla pe prima pozitie in topul Radio Guerrilla. Baietii au pana acum doua videoclipuri “Stay Right” si “Get away”.
Ultima oara au fost in ZONA Partyspace din Iasi pe 18 noiembrie, si iata ca tot intr-o zi de 18, februarie de data aceasta, revin in acelasi loc.
“Arta cere sacrificii!”
Elena Bejinariu: Daca ar fi sa povestiti unui copil de cinci ani despre The MOOoD, cum ar suna povestea?
Marius: Sa stii ca e greu, in primul rand i-am explica versurile. Oricum avem cativa fani de vreo trei-patru ani, parintii ii forteaza cumva. L-as indruma sa ne asculte dar sa nu vina, inca, la concerte, pentru ca ar fi prea devreme pentru el, si sa creasca in spiritul asta mai de rock.
Bogdan: Eu i-as spune ca asa cum ii place lui sa se joace cu Teddy, asa ne place noua sa facem galagie.
Elena Bejinariu: Mihai spuneai ca “albumul e pe teava”, cat de “pe teava” e?
Mihai: Noi tot incarcam gloante in albumul asta, avem cateva, mai facem, nu suntem intr-un blocaj sau ceva asemanator, doar ca ne place in continuare sa cautam piese si sa le facem fara sa ne grabim.
Marius: Nu stiu, speram ca in toamna anului viitor.
Elena Bejinariu: Noul videoclip “Get away” a fost filmat noaptea in padure. Cum a fost?
Marius: Da, l-am facut intr-o padure la vreo 20 de km de Bucuresti, a fost foarte foarte misto si o sa iasa o chestie la fel de misto, numai ca am suferit destul de mult de frig. Au fost vreo minus doua grade si destul de dureros.
Bogdan:Arta cere sacrificii!
Mircea:Noi nu ne-am dat seama, dar la un moment dat am gasit un pahar cu apa inghetata, si atunci am zis ca “da, oficial e frig”!
Elena Bejinariu: Ati lucrat tot cu Hypno la acest videoclip?
Marius: Nu cu Hypno, ci cu Alexandru Popa, e debutul lui ca regizor cu clipul nostru.
Elena Bejinariu: Ideea a fost a voastra sau a regizorului?
Mihai: Ideea a venit din partea lui Ismail Jamaludin, care a fost coleg cu mine la facultate si un prieten foarte bun. Totdeauna incearca sa mai faca cate un nou videoclip, de data asta n-a putut sa stea la filmari si l-am facut cu Alex Popa.
Marius: Ismail este cel care a facut videoclipurile la Les Elephants Bizarres.
Elena Bejinariu: Puteti deconsipara cum o sa arate?
Bogdan: E complicat.
Mihai: Daca nu putem, atunci sa dam o fraza care sa exprime esenta, cam asa: “OOo my God my boyfriend is in a rock’n’roll band!” si cam atat.
Marius: Alaturi de noi in clip joaca in rolul prietenii mele, Irina Purcescu, o actrita foarte promitatoare, din Iasi.
Elena Bejinariu: Daca muzica voastra ar fi un desen animat care ar fi acela?
Marius: Gopo! Avand in vedere ca porecla mea e Gopo.
Mircea: Ren and Stimpy.
Bogdan: Asta am vrut sa zic si eu.
Mihai: Si eu ma gandeam la asta, cred ca e Ren and Stimpy and Gopo!
“Da, voiam sa fiu preot in gradinita”
Elena Bejinariu: Este al patrulea concert The MOOoD la Iasi, cu ce incidente v-ati confruntat pana acum?
Marius: Nu au fost.
Bogdan: Ba da, la primul nostru concert, veneam de la Galati si eram super incantati toti: “a fost super tare la Galati stai sa vezi cum o sa fie la Iasi!” Am ajuns la Iasi si nu era nici o scula, nu era nimic, au fost zece oameni si ne-am chinuit toata seara aia sa facem rost de scule, dar n-am gasit scule pentru ca era concert Luna Amara. Am vrut sa plecam, Vlad, patronul clubului ne-a convins sa mai ramanem inca o seara, ca o sa fie misto. A doua seara au fost peste o suta de persoane, a fost foarte tare, pentru un local foarte micut.
Elena Bejinariu: De ce fel de surprize ati avut parte la Iasi?
Bogdan: Surpriza a fost ca aici am vandut cele mai multe albume.
Marius: Da, am vandut vreo 45-50, ceea ce a fost o chestie destul de tare!
Elena Bejinariu: Va multumeste acest numar? Sau preferati ca fanii sa va pirateze, dar sa va stie, si sa cante impreuna cu voi in concerte?
Marius: Ne-ar placea sa vindem zeci de mii de albume, dar si sa vina lumea la concerte. Noi am facut o mie de albume si din primavara asta le-am vandut pe toate.
Mihai:Ne-am propus sa le imprastiem prin toata tara, nu sa facem bani cu ele. Le-am “aruncat” peste tot si la Chisinau, si la Brasov, sunt cam peste tot, asta ne-am propus sa facem, banii mai putin ne-au interesat.
Mircea: Oricum nu mai suntem in anii ’90 ca lumea sa cumpere albume.
Elena Bejinariu: Ati fost la festivaluri europene ca Eurosonic si Exit, la B’Estfest-ul de la noi din tara, ati cantat in deschiderea concertului Lenny Kravitz si ati fost aproape de multe alte trupe. Care v-a impresionat cel mai mult si care au fost cei despre care v-ati schimbat parerea dupa acea intalnire?
Marius: Mie mi-a placut foarte mult la B’Estfestul din 2009, Kaiser Chiefs. Mi-a placut foarte mult vocalul, super entertainer, stiam ca e o formatie misto, dar nu ma asteptam sa fie atat de tare live.
Mircea: Mie mi-a placut tobosarul lor, el era al doilea front man.
Bogdan: Nu mi-au placut aia cu “Stop the rock, can’t stop the rock“, Apollo 440, au sunat penibil!
Elena Bejinariu: Aveti vreo superstitie pe care o respectati inaintea unui concert?
Marius: Nu.
Bogdan: Ba da, tu esti cu mersul la baie.
Marius: Asta nu trebuie sa se afle. Daa, stii, e faza aia cu “noroc” si de cate ori se intampla o sa fie bine, si a fost bine de fiecare data.
Elena Bejinariu: In copilarie, ce voiati sa va faceti cand veti fi mari?
Marius: Eu voiam sa fiu actor, pe urma un super-istoric si acuma vreau sa fiu ceea ce sunt, adica un rockstar!
Bogdan: Eu voiam sa cant, aveam chitara si vioara si cantam la ele. Ba nu, mint, voiam sa ma fac tehnician de avioane.
Marius: Tatal lui lucreaza la Tarom.
Bogdan: Din cauza lui n-am ajuns sa fiu tehnician.
Elena Bejinariu: Dar ai calatorit cu avionul gratis?
Bogdan: Nu, in ’90 am mers in China, doar atat, de atunci n-am mai fost nicaieri gratis.
Elena Bejinariu: Tu, Mircea ce ai vrut sa te faci?
Mircea: Pai e o chestie, dar e penibila, preot, dar eram la gradinita! Atunci a fost singura oara cand m-am gandit la asta. Da, voiam sa fiu preot in gradinita! Dupa gradinita nu mi-am mai propus nimic.
Mihai: Pompier si dupa aia dictator.
Elena Bejinariu: Dictator ca Ceausescu?
Mihai: Nu, nu aveam un nume.
Mircea: Misescu!
Marius: Nu, in genul lui Stalin, adica mai rau.
Mircea: Misenko!
“Fratioare, ce-i muzica asta aicea?”
Elena Bejinariu: Turneul se incheie la Chisinau, cum s-au purtat politistii de frontiera cu voi cand ati fost datile trecute?
Marius: La intoarcere ni se intampla sa ne scoata toate sculele si trebuie sa le aratam ce avem, dar de obicei se mai uita dupa fata si ne dau drumul repede, adica suntem ok.
Bogdan: Ni s-a intamplat sa avem iarba la noi si sa ne jucam cu cainele de acolo fara sa ne gandim ca pot sa ne prinda.
Marius: O data mergem cu un sofer de la nu stiu ce firma si la un moment dat tipul spune “stai ca opresc un pic” si vedem noi ca a cumparat vreo zece cartuse de tigari si incepe sa deschida pe acolo si le ascunda. Si noi ne intrebam “ba ce face asta?”, dupa aia ne-am dat seama ca facea trafic, contrabanda cu tigari si ne-a fost ceva frica la frontiera.
Bogdan: Pe urma a oprit intr-un sat de pe aici din Romania, a venit o tipa si i le-a dat ei in timp ce o injura.
Elena Bejinariu: Ce va scoate din sarite la un concert?
Mircea: Pe mine ma enerveaza cand nu se aude bine pe scena, fiindca nu pot sa-mi fac treaba pentru care am venit, in rest ma intristeaza cand e putina lume, dar asta nu depinde de noi.
Marius: Recunosc ca desi muzica noastra e foarte energy, de-ti vine sa sari, nu prea imi place sa se faca pogo. Recunosc ca atunci cand vad ca oamenii fac pogo ma cam enerveaza asta un pic, dar pana la urma n-am ce sa fac. Sa ma apuc sa fac ca David Grow, care s-a oprit in timpul unui concert si l-a dat pe unu’ afara pentru ca facea pogo?
Bogdan: Ma enerveaza cand vin cocalari si spun “bai opriti-va!”
Marius: Da, am cantat acum de curand la un bal intr-un club din asta de fite, din Bucuresti, Fratelli, si a venit un tigan, tigan care a zis “fratioare, ce-i muzica asta aicea?”, dar nu l-am bagat in seama.
M-ar deranja daca ar veni asa, unu’, care sa-mi faca observatii ca nu-i place muzica, desi el vine unde eu cant, uite asta nu-mi place. In rest nu ma deranjeaza, sa vina oricine negri, asiatici, si mi-ar placea sa vina foarte multe japoneze.
Elena Bejinariu: Ati vrea sa vina fanele cu pancarte la concerte?
Mircea: La un moment dat tot mi-ar placea sa vina cu pancarte si inimioare cu “I love you!”
Marius: Un loc unde am vrea sa ajungem este Japonia, am vrea neaparat sa ajungem acolo sa cantam. Am vazut ca publicul are alt fel de reactii, aici lumea aplauda, acolo e isterie.
Elena Bejinariu: Unde va vedeti peste cinci ani?
Bogdan: Tot in formatie si sa cantam peste tot in lume.
Marius: Da, sa cantam la festivaluri mari.
Mircea: Sa fim recunoscuti la adevarata noastra valoare, asta tot asteptam.
Mihai: Sa fim aceiasi dar peste tot in lume.
Elena Bejinariu: Daca nu v-ati fi nascut in Romania, in ce tara v-ar fi placut sa va fi nascut?
Marius: Nu stiu, undeva in Vest, neaparat.
Bogdan: Statele Unite.
Mircea: Los Angeles, in State oriunde, dar fara Texas.
Am fost la concertul trupei TRAVKA, de acum două săptămâni, cu ce am rămas în minte după ce am plecat a fost melodia ”cum te simți”, de fapt, remixul pe care l-am auzit de la o gașcă de băieți.
Pe scările ce duc la club, trei rockeri fumează scoțînd balonașe de fum care se ridică în negura nopții. Altul, cu chip de Iisus, gonește pe scări, aproape lipindu-mă de perete. Coada de la intrare nu este foarte mare, doar banii alunecă greu din mîinile tinerilor în cele ale încasatorilor.
Clubul golaș, prinde viață în jurul ore 23:00, cînd băieții urcă pe scenă, în timp ce numărul rockerilor crescuse înzecit. În fața scenei stau cot la cot, fanii trupei, cîțiva adolescenți și adolescente cu frizuri emo, și iubitorii de pogo. Însă după primele trei piese lumea s-a ridicat de la mese și s-a alăturat grupului din centru’.
În partea stîngă a scenii un tînăr stă nemișcat și se uită doar la toboșar, restul trupei, cei din jurul său, dispar. Îi scînteiază privirea de fiecare dată cînd urmează un acord puternic, și tresare la fiecare sfîrșit de melodie, ca trezit din vis.
Un cuplu se iubește mai mult ca oricînd, în întunericul ultimelor rînduri. El, un tînăr trendy, cu un fular atîrnat chic la gît și cu cămașa încheiată intenționat greșit, ea blondă și creață, natural, cu tocuri de 10 cm., într-o rochie scurtă roz. O pată de culoare și de “altfel” în tot negrul clubului.
“Tipul din spatele tău te place, nu vrei să fii cu el, cum te cheamă?”se aude strigătul răgușit al tînărului cassanova, care și-a lăsat creața roză pe mînile prietenilor lui, în timp ce încerca să-i cupleze cu fetele de lîngă el. Așa Valentina, Cătălina și Raluca au făcut cunoștiință cu Ionuț, Vlad și Bogdan, dar, fără succes. Ele au venit pentru băieții de pe scenă, nu pentru cei din fața ei.
Primele acorduri ale melodiei ”cum te simti”, publicul începe deja să fredoneze, cuplul roz-cassanova, continuă mîngîielile și unduirile din coapse, un rocker cu părul pînă la coate, se uită a scîrbă, strîmbă din nas, mai trage un gît de bere și pleacă într-o secundă din spatele lor. Ceilalți prieteni din gașca tînărului îi cîntă blondei la ureche: ”Ți se pare ciudat dacă te-am întrebat: ”cum o simți”?” și rîd în hohote ce acoperă muzica.
Pauză de apă pentru solist, la baie e liber, și încercarea de a fi în siguranță în ea eșuează. Zăvorul de la intrarea principală a fetelor, este inutilizabil, așa că ușa rămîne deschisă. Două cabine cu uși îngălbenite, amîndorura le lipsesc clanțele, mai bine îmi amîn vizita la baie, pînă acasă.
După o oră jumătate de TRAVKA, scena rămîne goală, doar o amintire a ceea ce a fost acum cîteva minute, în dreapta ei, unde băieții își trag sufletul. “Te-am urmărit tot concertul, îmi dai mie bețele tale, te rog?”spune tînărul cărui încă îi scînteiază privirea. Ceva mai încolo, trei fete se duc la George și-l roagă: ”Nu vrei să faci cu noi o poză de facebook?”
Am început așa postul pentru că am plecat de la concert cu același sentiment pe care-l aveam după conferința în care a fost prezentat iPhone 5 , 4S, scuze. Și asta nu din cauza artiștilor ci din cauza atmosferei exterioare, destul de… hmm, lasă așa.
Elena, cu vocea la ea, a fost minunată, a fost grozav. Emoțiile de la început au făcut-o să uite să prezinte band-ul, nu că cei care-i ascultă nu i-ar fi știut și fără asta, dar așa, de amorul clișeului pentru ceilalți ”people”.
Despre cântare și emoțiile transmise, nu am ce să comentez, foate bine. Dar publicul trebuia selectat, și cred că plata biletului ar fi fost de bun augur. Întotdeuna am considerat că orice sacrificiul” material din partea unui fan/ ascultător/consumator de muzica acelei trupe, nu există. Pe când ceilalți n-ar da banii așa, de sanche, mai ales că nici nu știu ce cântă aia care au concert.
Iașiul mai are ceva de învățat la capitolul comportament social, my public opinion. :))
Pauză de gânduri 